|
 | Marea restructurare a început la cultură Virgil Andronache |
| Se zice că a început marea restructurare a aparatului de stat, o restructurare impusă de perioada financiar-economică grea prin care trecem. Dacă luăm de bună această zicere trebuie să ne punem problema şi în ce fel se face această restructurare, această reformă. Guvernul strigă sus şi tare în conferinţele de presă şi pe la toate televiziunile, prin diverşi oameni de partid, că munceşte cu spor la treburile pentru care sunt aleşi şi plătiţi să le rezolve. | |
Afişari: 858 | Comentarii: 30Citeste ... | |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Linkuri Partenere |
| Imprimare E-mail |
| Măsuri anticriză |
 |
Scris de Ec. Mihai Vintilă sâmbătă, 11 iulie 2009 |
Votaţi articolul: | |
|
Criza economică îşi face pe zi ce trece simţită prezenţa.
Marile companii se clatină, firme altădată intangibile de niciun guvern sau autoritate caută acum modeste să apuce ziua de mâine. Cuvântul de ordine este: eficienţa. Peste tot nu auzi decât despre restructurări, de scăderea vânzărilor, de prăbuşirea pieţelor sau de incapacitatea furnizorilor.
Managementul de toate nivelurile nu este concentrat decât pe optimizări: de fluxuri băneşti, de cheltuieli, de personal.
În aceste condiţii, te aştepţi ca principala autoritate a statului să fie consecventă şi părtaşă la lupta cu criza. Din păcate, Guvernul României trăieşte într-o realitate paralelă unde salariile funcţionarilor de rang înalt cresc, unde cumpătarea bugetară este doar o poveste pentru talk-show-uri.
Acum, când sprijinul firesc al statului român ar fi aşteptat, el nu vine. Mai mult chiar, Guvernul nu face eforturi vizibile în direcţia bună, ci dă doar cu parul în baltă de parcă ar vrea să vadă dacă barca economiei noastre naţionale rezistă şi la tangajul locuitorilor suplimentar la valurile mondiale.
Dintre cele 32 de măsuri anticiză pe care Guvernul consideră că le-ar fi luat pentru a relansa economia, unele sunt de-a dreptul himere, iar altele exemplu cras de incompetenţă, dacă nu chiar de management defectuos care musteşte în zona penalului.
Din vorbele primului ministru aflăm că cei patru piloni de luptă contra crizei sunt: susţinerea de stat a datoriei private; scăderea cheltuielilor statului prin reduceri de salarii şi de capital; angajarea de credite externe; subvenţionarea turismului şi a construcţiilor ca motoare de relansare economică.
Toată acestă abordare nu are nimic de-a face cu economia reală şi este mai mult decât clar doar o amăgire.
Prin introducerea impozitului forfetar s-au tăiat microintrepriderile care de bine de rău chiar dacă nu aveau o contribuţie bugetară însemnată absorbeau destulă forţă de muncă care acum a ieşit la lumină în datele şomajului. Ridicarea CAS-ului la începutul anului a scumpit forţa de muncă artificial în contextul scăderii vânzărilor şi al scăderii productivităţii muncii ceea ce a amplificat iară şomajul. Creşterea acestuia a adus cheltuieli bugetare suplimentare şi o scădere a încasărilor statului din taxe şi impozite în special din TVA care este principala forţă contribuitoare. A crescut fenomenul evaziunii fiscale prin scăpările din noul cod fiscal, precum şi prin aplicarea unei supraimpozitări cum este cazul la carburant şi ţigări. Întârzierea bugetului de stat a accentuat la începutul anului problemele ordonatorilor de credite.
Măsurile care s-au vrut pozitive, precum programul bonurilor pentru vacanţă sau suplimentarea fondurilor în Rabla nu au dat randamentele aşteptate. Nici noul program lansat cu mult tam-tam mediatic şi intitulat „Prima Casă” nu este decât o formă ascunsă de ajutorarea a unor clienţi politici. Presiunile sindicale şi nerespectarea legii privind creşterea salariilor din învăţământ au scăzut credibilitatea şi puterea de negociere a Guvernului, care a devenit dependent şi de campania electorală pentru alegerile prezidenţiale.
În aceste condiţii, în care suntem lăsaţi practic la voia sorţii, stau şi întreb: care măsuri anticriză şi mai ales pentru cine? Alte articole:
Comentarii (0)
 Scrie comentariu
|
|||
